India: Prima civilizație orientată spre marijuana

India nu a cunoscut pacea prea des; Invadată atât de pe mare cât și de pe pământ, a rezistat de-a lungul istoriei și a văzut multe imperii și cuceritori. Cirus și Darius al Persiei si-au trimis armatele; Apoi au venit grecii conduși de Alexandru cel Mare, Partianii din Iran, Kushanii din munții din nord, Arabii și apoi Europenii. Spre deosebire de China, care a rămas izolată de lumea înconjurătoare, India a fost cunoscută de toate națiile lumii antice.
Vedas, colecția de patru cărți sfinte, ne povestește despre bătăliile purtate, cucerilile și înfrângerile armatelor inamice, eventuala stabilire a populației Indu precum și cum chiar Zeul Siva a adus planta de marijuana din munții Himalaia spre bucuria locuitorilor. Conform uneia dintre legende, Siva s-a supărat în urma unei cerți în familie și a plecat de unul singur pe câmp. Acolo, umbra unei plante înalte de marijuana l-a protejat de căldura dogoritoare a soarelui. Curios din fire, Siva a mâncat câteva frunze din plantă și i-au plăcut atât de mult încât le-a introdus ca mâncarea sa favorită, de aici și titlul de "Lordul Bhang".

Bhang nu se referă la planta însăși ci la o băutură ușoară și răcoritoare preparată din frunze și oarecum similară ca potență marijuanei folosită în America.

Celelalte două preparate din canabis folosite în India sunt „Ganja” și „Charas”. Ganja este preparată din flori și din frunzele superioare și este mai puternică decât Bhang-ul. Charas, cel mai puternic dintre cele trei, conține o parte mare de rășină și este similară ca potență cu hașișul.

Bhang-ul a fost și încă reprezintă pentru India ceea ce alcoolul reprezintă pentru civilizația vestică. Multe adunări sociale și religioase în timpurile vechi precum și în prezent nu sunt complete fără prezența bhang-ului. Se spune că cei care vorbesc de rău bhang-ul vor suferi în iad atâta timp cât soarele va străluci în ceruri.

Fără prezența Bhang-ului la festivități precum nunțile, se spune că spiritele rele veghează asupra soților așteptând momentul prielnic pentru a aduce ravagii asupra acestora. Orice părinte care nu a adus bhang la ceremonii va fi blestemat ca și cum ar fi invocat în mod deliberat spiritele rele asupra copiilor săi.

Bhang-ul a reprezentat și un simbol al ospitalității. Gazda îi oferea oaspetelui o cană cu bhang la fel de normal precum un pahar cu bere. Gazda care nu făcea acest gest era considerată ca fiind zgârcită și mizantropă.

De asemenea războiul era o alta ocazie cu care se folosea bhang-ul cât și preparate mai puternice precum Ganja. Poveștile din popor datând din secolul XII î.H, menționează Ganja ca băutura războinicilor. La fel cum în prezent soldații iau o dușcă de whisky înainte de a pleca în luptă, în India Evului Mediu, războinicii consumau cantități mici de bhang sau Ganja pentu a alunga panica, obicei ce i-a adus Bhang-ului atributul de "vijaya", victorios sau de necucerit. (Link aici)

O poveste veche ne spune despre un guru pe numele Gobind Singh, fondatorul relifiei Sikh, care face aluzie la folosirea bhang-ului în luptă. În timpul unei bătălii importante în care se afla la comanda trupelor, soldații lui Gobind au intrat în panică la vederea unui elefant care îi ataca cu o sabie în trompă. Pe măsură ce elefantul înainta printre liniile de soldați, panica îi îndemna să rupă rândurile. Ceva trebuia făcut pe litru a preveni dezastruos ce se prefigura. Era nevoie de un voluntar care să își riște viața pentru a ucide elefantul. Gobind Singh nu a stat mult pe gânduri. L-a luat pe primul soldat de lângă el, i-a dat să bea bhang și opiu și l-a trimis în misiunea de a ucide elefantul. Îmbărbătat de droguri, soldatul s-a aruncat în luptă fără teamă și a plecat în direcția elefantului. Prin manevre evazive a reușit să ajungă sub burta neprotejată a elefantului și cu toată puterea i-a tăiat burta. Când soldații lui Gobind Singh au văzut elefantul zăcând mort, s-au raliat și i-au covârșit pe inamici. De atunci la aniversarea bătăliei se sărbătorește mereu prin consumarea bhang-ului.

"Pentru Hinduși, planta de cânepă este sfântă" Cele mai vechi aluzii referitoare la proprietățile de influențare a minții de către bhang apar în cartea a patra din Vedas, Atharvaveda (știința farmecelor). Scrisă undeva între 2000-1400 î.H, Atharva Veda (12:6.15) spune despre bhang că este "una din cele cinci regate ale ierburilor ... care ne scapă de stres". Dar mult mai târziu a devenit bhang-ul o parte a vieții de zi cu zi în India. În secolul X a început să fie definit ca "indracanna", mâncarea zeilor. Un document din secolul XV spune despre bhang că este "ușor la inimă", "jucăuș", "revigorant" și printre virtuțile lui se numără inspirația la nivel mental, caldura, astringența, capacitatea de a înlătura flegma (citat)

Până în sec XVI deja intrase in literatura populară a Indiei. Dhurtasamagama, sau cartea Congresului Necisntiților, este scrisă spre amuzamentul audienței, povestește despre doi cerșetori care sunt aduși în fața unui judecător neînduplecat pentru a rezolva o dispută. Judecătorul le cere plata pentru serviciul de arbitraj înainte se a judeca problema acestora. Drept răspuns, una dintre părți îi dă bhang drept plată. Judecătorul acceptă plata, gustă bhang-ul și declară că "produce un apetit sănătos, ascute simțurile și acționează ca un afrosdisiac".

În Rajvallabha, text scris în sec. XVII referitor la drogurile utilizate în India, bhang-ul este descris astfel: "Mâncarea Indiei este acidică, produce infatuare și distruge lepra. Crează o energie vitală, crește abilitățile mentale și căldura interioară, corectează neregularitățile umorului flegmatic și este un elixir al vieții.... Celor care îl folosesc în mod regulat le aduce bucurie și scade anxietatea. (Citat)

Și totuși bhang-ul nu a fost preeminent în India datorită calităților sale medicinale sau lubrifiant social. Motivul principal a fost și încă este asocierea cu viața religioasă în care acesta este glorificat. Stupefacția produsă de rășina plantei este foarte apreciată de oamenii sfinți ai Indiei deoarece comunicarea cu zeitățile este facilitată în timpul intoxicării cu bhang. (Conform unei legende, Buddha a rezistat cu o sâmânță de canabis pe zi timp de șase ani-citat). Luat dimineața, drogul ajută la curățarea de păcate. Precum comuniunea la catolici, cei care se împărtășesc cu bhang primesc binecuvântarea zeului Siva.

Canabisul a avut un loc important în religia tantrică care a evoluat în Tibet în sec VII prin amestecarea religiei locale cu Buddihsm-ul preoții acestei religii erau vrăjitori cunoscuți sub numele de "lamas"(superiori) conduși de Înaltul Preot denumit "Dalai Lama"(cel mai superior). Tantrismul, cuvânt care înseamnă "ceea ce este țesut împreună" era o religie bazată pe frica față de demoni. Pentru a combate amenințarea demonilor în lume, oamenii căutau protecție în vrăji, incantații, formulări speciale (mantre) și exorcismul practicat de preoți precum și plante precum canabisul care erau arse pentru a alunga forțele rele.

Canabisul era important și în actele yoga de sex dedicate zeiței Kali. În timpul ritualului, aproximativ cu o oră și jumătate înaintea sexului, cel implicat își așeza în față un bol cu bhang și folosea incantații și adresări speciale zeiței Kali. După terminarea rugăciunilor, termina de băut bhang-ul. Întârzierea între consumarea bhang-ului și actul sexual permitea drogului să își facă efectul, să intensifice simțurile și să se simtă mai aproape de zeiță.

La începutul sec XX, Comisia Indiană pentru droguri, creată în anii 1890 pentru a investiga consumul de canabis în India, a concluzionat că planta de canabis făcea parte integrală din cultura și religia țării încât tăierea consumului ar duce cu siguranță la nefericire, resentimente și suferjntă. "Pentru Hinduși planta de cânepă este sfântă. Un înger trăiește în frunza de de bhang ... Să visezi despre frunze, plantă sau apa bhang-ului este norocos... Omul care calcă în picioare frunzele de bhang atrage ghinion. Dorul de bhang înseamnă fericire.

... În afară de a fi tratament pentru febră, bhang-ul are mai multe proprietăți medicinale... Tratează dizenteria și insolația, curăță flegma, favorizează digestia, mărește apetitul, împrospătează intelectul, produce vigilență și veselie. Atâtea sunt întrebuințările pentru care în măreția sa, Cel Atotputernic a creat bhang-ul... Este inevitabil să existe temperamente la cel ce folosește bhang-ul pe tru libertate și cunoștiință. În extazul bhang-ului scânteia eternului din om clarifică murdăria materială... Puterea bhang-ului a salvat multe familii de hinduși de-a lungul foametei. A interzice sau a considera restricția utilizării unei ierburi atât de sfântă și grațioasă precum cânepa ar cauza suferințe răspândite și nemulțumire printre mulțimea de asceți, o furie adânc înrădăcinată. Le-ar fura oamenilor consolarea în caz de disconfort, tratamentul în caz de boli al unui gardian care îi protejează în cazul atacurilor spiritelor rele... Un rezultat așa de însemnat, un păcat atât de mic (citat) "

Următorul articol Articolul anterior